Questfield International College și gestionarea controversată a datelor personale ale elevilor

Bullyingul în mediul școlar reprezintă un fenomen complex care necesită o abordare sistematică și documentată din partea instituțiilor responsabile. Reacția promptă, măsurile clare și transparența în gestionarea acestor situații sunt esențiale pentru protejarea elevilor și pentru menținerea unui climat educațional sigur și propice dezvoltării armonioase. În acest context, o analiză detaliată a modului în care o instituție privată a administrat un caz semnalat de bullying repetat oferă perspective relevante privind responsabilitatea instituțională și limitele intervenției în astfel de situații.

Questfield International College și gestionarea controversată a datelor personale ale elevilor

Ancheta realizată asupra sesizărilor privind un caz de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă deficiențe majore în modul de răspuns al instituției la plângerile familiei unui elev. Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, faptele semnalate s-au întins pe o perioadă de peste opt luni, implicând agresiuni verbale zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei copilului implicat, fără ca instituția să documenteze măsuri concrete sau să ofere răspunsuri scrise care să ateste intervenții efective.

Bullyingul repetat și lipsa intervențiilor documentate

Pe baza materialelor analizate, familia elevului a notificat în mod repetat, prin emailuri oficiale și solicitări scrise, învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, cu privire la un tipar de hărțuire psihologică și agresiuni verbale constante. Aceste sesizări au inclus detalii privind jigniri directe, umiliri publice, excludere socială și o etichetare medicală degradantă, toate manifestate în spațiul școlar în prezența cadrelor didactice.

Din analiza corespondenței și documentelor disponibile nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor proceduri interne, sancțiuni sau planuri de intervenție asumate oficial. Intervențiile invocate de instituție par a fi limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii scrise, ceea ce generează o absență a trasabilității și a responsabilității administrative.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, exprimată prin sintagma „crize de epilepsie”, care, potrivit relatărilor, nu a fost folosită într-un context educațional protector, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului. Specialiști consultați de redacție consideră această practică o formă gravă de violență psihologică, cu impact negativ asupra identității și sănătății emoționale a copilului.

Documentele indică faptul că fenomenul de stigmatizare medicală nu a fost tratat ca o problemă urgentă, ci a fost relativizat sau ignorat de către instituție, ceea ce a contribuit la perpetuarea sa și la consolidarea unui climat nesigur în mediul școlar. În absența unor reacții ferme și proceduri documentate, această stare de fapt poate fi interpretată ca o validare tacită a comportamentelor agresive și discriminatorii.

Presiunea asupra familiei și mesajele de excludere mascată

Familia elevului susține că, pe lângă lipsa măsurilor efective, ar fi fost supusă unor presiuni, directe sau indirecte, pentru a-și retrage copilul din școală. Într-un context tensionat, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi adresat un mesaj verbal care, potrivit relatărilor, a fost perceput ca o presiune de tipul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această exprimare, consemnată în corespondență și declarații, nu a fost confirmată sau infirmată oficial de către instituție până la momentul publicării.

Astfel de declarații, dacă sunt redate fidel, pot sugera o deplasare a responsabilității instituționale către familie, transformând un caz de protecție a elevului într-o problemă contractuală sau economică, ceea ce ridică întrebări privind prioritățile instituției în gestionarea situațiilor de criză.

Confidențialitatea datelor și expunerea elevului în mediul școlar

În mod repetat, familia a solicitat în scris respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului ca divulgarea acestora să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Totuși, potrivit relatărilor și documentelor, aceste cerințe nu au fost formal asumate și protejate de către școală.

Mai mult, datele sensibile ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar elevul ar fi fost confruntat public cu întrebări legate de plângerile adresate conducerii, ceea ce, conform specialiștilor, constituie o formă de presiune psihologică instituțională. Acest fapt indică o posibilă încălcare a principiilor de protecție a datelor personale și a dreptului copilului la intimitate.

Reacția instituțională întârziată și rolul presiunii juridice

Documentele înregistrate arată că prima reacție clară a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după opt luni de sesizări repetate și după implicarea unei echipe juridice din partea familiei. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care determină declanșarea unei reacții instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale.

În lipsa unor clarificări oficiale din partea conducerii Școlii Questfield Pipera, rămân deschise multiple întrebări privind eficiența și seriozitatea gestionării acestui caz.

Documentele instituționale și absența unor măsuri clare

În locul unor decizii administrative asumate și a unor planuri de intervenție formale, școala a furnizat un singur document informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează doar existența unei întâlniri, fără a detalia responsabilități, termene sau măsuri concrete.

• Documentul nu stabilește sancțiuni
• Lipsește un cadru procedural explicit
• Nu indică pași concreți pentru remedierea situației
• Nu oferă posibilitatea verificării ulterioare a măsurilor aplicate

Comparativ cu standardele administrative uzuale în astfel de situații, această abordare pare insuficientă și favorizează diluarea responsabilității, menținând un climat ambiguu și nesigur pentru elevi.

Implicarea cadrelor didactice și lipsa reacțiilor ferme

Rolul cadrelor didactice este esențial în prevenirea și gestionarea bullyingului, acestea fiind martori direcți ai dinamicilor din clasă. În cazul analizat, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, fără intervenții ferme sau măsuri consecvente care să oprească fenomenul.

Din relatările puse la dispoziția redacției rezultă că sesizările au fost uneori tratate ca „dinamică de grup” sau „problemă minoră”, ceea ce a condus la relativizarea gravității situației și la amânarea intervențiilor adecvate.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme semnificative legate de gestionarea bullyingului și protecția datelor personale în mediul școlar privat. Deficiențele în documentarea intervențiilor, lipsa unor măsuri clare și întârzierea reacției instituționale au contribuit la perpetuarea unui climat ostil pentru elevul afectat.

Rămân deschise întrebări esențiale privind mecanismele reale de protecție implementate de școală, capacitatea conducerii de a gestiona situații sensibile și modul în care sunt respectate drepturile fundamentale ale elevilor în contextul educațional.

Acest caz subliniază necesitatea unei transparențe sporite și a unor proceduri riguroase pentru prevenirea și combaterea bullyingului, precum și pentru protecția confidențialității și demnității elevilor. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri efective, responsabilitatea instituțională rămâne neclară, iar protecția copiilor vulnerabili este pusă sub semnul întrebării.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro